Ce credeai, că o să cucerești lumea? N-ai făcut-o. Mai bine îi că nu te-a cucerit ea pe tine.
Credeai că toți vor vedea lucrurile cum le vezi tu?
Credeai că “frumosul” tău e frumos pentru toți?
Și de ce te-ai enervat când ai văzut că ești așa diferită? De ce te-ai frustrat? În loc să sari în sus de bucurie, în loc să strigi de încântare că nu ești ca ei.
N-ai știut atunci, e normal.
Ai fi vrut să fii ca ei, credeai că așa e orice om normal. Credeai că tu ești aia cu probleme? Ce să vezi, ai plâns degeaba! Acum înțelegi, nu?
Dacă eu de acum aș fi putut vorbi cu tine de atunci, nu, nu te-aș fi ajutat. Unde ar mai fi farmecul dacă ai ști deja ce să alegi, unde să mergi și cu cine? Unde ar mai fi fun-ul dacă nu te-ai mai împiedica? Dacă nu ai mai cădea?
Așa că nu, nu am niciun sfat pentru tine.
Aruncă-te înainte, așa cum știi doar tu. Dar cu principiile sus.
Ești așa puternică.. credeam că la 15 ani vei ceda.. vârsta aceea e prea vulnerabilă. Cum ai stat puternică?
Ce furtuni au fost.. și ce slabă erai. Cum de nu ai căzut?
Ce te pasiona așa de tare, ce anume îți ținea mintea așa de ocupată încât nu mai aveai timp de altceva?
Era retoric. Știu foarte bine unde erau ochii tăi ațintiți.
Vezi că vei auzi în jurul tău lucruri împachetate foarte frumos ca să fie ținut adevărul undeva în spate.
Iar tu, tu vei fi numită naiv de sinceră. E un compliment de fapt, dar n-au știut ei să-l formuleze.
Vezi că vor fi momente când vei fi confruntată. Cam puternic pentru anii pe care îi ai. Știi să te aperi foarte bine.. prea bine chiar. De asta îmi fac griji.
Dacă aș fi fost din nou acolo, aș fi pus niște cărbuni aprinși peste situație. Doamne, ce biruitoare ai fi fost. Dar nu-i nimic. Ai învățat treaba cu cărbunii pe parcurs.
Vezi că la un moment dat, o să simți cum cade cerul peste tine, o să simți că te sufoci. O să disperi puțin.
Sunt așa mândră de tine.. cum ai știut tu că doar Dumnezeu poate calma focul din tine? Cum ai fugit tu la El. Ca un copil..
Știi ceva? Am un sfat de fapt pentru tine!
Să rămâi copil. Și să alergi mereu la El așa.
Să vezi ce bucurie o să atingi după sufocarea asta. O să dai pe dinafară. Atunci o să-L cunoști pe El cu adevărat și nu cum ți-ai imaginat tu. Abia atunci.
Ce ai făcut 19 ani de zile? Câți pumni în aer ai lovit? Cât ai jucat rolul avocatului? Cum ai vrut tu să îi aperi pe toți? Ai fost un pește pe uscat. Te-ai zbătut până n-ai mai putut. Până Te-a găsit Dumnezeu. Nu tu L-ai găsit pe El, să nu îndrăznești..
Ce ai făcut 19 ani? Ai crescut, stai calmă. Eu și acum o fac și e așa simplu cu Dumnezeu.
Să nu crezi că dacă vei crește, lucrurile vor deveni mai simple. Vor fi mai complicate dar atitudinea ta.. măi fată, atâta te rog, să nu-ți pierzi atitudinea.
Știi tu, vibe-ul acela de ” nu ai cum, sunt baricadată”.
Ăla. Trage-l după tine dar cu blândețe. Eu și acum trag de ea, să o țin cu mine dar Dumnezeu e cel mai cel. Mă face mai mult decât cer.
Imaginează-ți.. o să fii mai mult decât ești tu acum.
Da, e bine că nu lași să te afecteze nimic, dar va trebui să începi și tu să impactezi pe alții. Așa că hai, du-te și luminează!
Știu că îți place să râzi. Chiar mult. Când ți se va zice ca trebuie să fii mai serioasă, mai la locul tău, normal.. nu știai? așa ar trebui, să asculți.
Să zici “ok” și să continui să râzi. Până nu mai poți. De defectul acesta nu poți scăpa. E încă prezent
Iar acum, du-te și caută-ți părinții, vezi pe unde sunt. Mergi la ei și strânge-i tare în brațe! Mulțumește-le anticipat. Oameni mai mișto ca ei nu vei mai găsi. Iar dacă te contrazic în vreo ceva sau nu îți dau dreptate în altceva, taci! Mai bine ca ei, nu îți va spune nimeni.
Hai că am și o veste bună. Dacă la un moment dat a căzut cerul peste tine, să știi că nu mai durează mult și cerul va cădea din nou dar în tine, în inima ta. Iți va umple ființa. Și în loc să simți că te sufoci, vei simți că îl atingi pe El. Abia aștept să ajungi acolo.
Împrăștie bunătate, fetițo, oriunde mergi și folosește cărbunii aceia de care ți-am mai zis.
Gata cu spoilere-le. You go, girl! U dă best!
Rebeca Pană
