Home Despre Viață Stai acasă până te faci bine.

Stai acasă până te faci bine.

Author

Date

Category

Mulți dintre voi le numiți ironii sau apropo-uri. Eu le numesc adevăruri spuse sub altă formă. Mă rezum totuși la adevăr.

Probabil vă gândiți ce legătură are poza. Veți înțelege pe parcurs.


Te-ai îmbrăcat bine azi? Ești sigur că nu-ți va fi frig?

Cred că v-ați prins. Nu mă refer la haine. Acolo nu ducem lipsă. Hainele țin de fizic. Nici la minte nu mă refer deși și ea trebuie înarmată la rândul ei. Dar nu, ea ține de psihic. Mă refer la inimi. Ele ce primesc?

Inima, singura care se conectează direct cu Dumnezeu.

Deși e singura care poate atinge cerul, e ultima în care investim.

Că doar ce? Dacă ar fi să investesc în ea, asta ar presupune schimbări pe care ar trebui să le fac la mine și nu, sunt confortabil, stau bine aici. Din cauza asta și disperăm când cineva se leagă de inima noastră “perfectă”.

Știți cum îi senzația aceea de frig, rece, gheață, gol? Pe mine mă duce gândul la o carceră. Știu cum arată și cum se simte locul acela doar din cărți dar sunt convinsă că e ultimul loc în care cineva ar vrea să locuiască.

Nu vreau să dărâm niciun tipar, știu că ne place să fie totul ordonat și la locul lui dar deși toate sunt aranjate, noi suntem fake. Ne impunem cine și ce să fim ca să nu aibă loc eul nostru să iasă la suprafață. Ce-ar fi?

Gândiți-vă câtă grijă avem de fizicul nostru și câtă grijă avem să dăm bine acolo unde mergem. Iar duminica, frumoși ca scoși din vitrină pășim sfioși și blânzi dar în inima noastră am aruncat deja 5 pietre în frații de pe rândul 2 de la perete, am repetat pentru a nu știu câta oară cu mișcări repetitive ale ochilor sus-jos că sora aceea ar trebui să facă cutare și să meargă în direcția cutare, numa nu vrea să asculte de Solomonii de noi și am disprețuit încă vreo 2 frați.

Dar nu-i nimic. La suprafață suntem intacți.

Și știu că nu suntem perfecți și nici nu putem fi dar măcar reali. Măcar puri. Măcar curați.

Un templu sfânt să-mi fie inima

În care zi de zi să locuiești.

Așa sună o cântare. Să locuiască El. Dar cui i-ar plăcea să stea într-un loc rece, sec și negru?

Dumnezeu nu locuiește în imaginea ta, în ceea ce încerci tu să arăți, nici măcar în ceea ce spui sau ceea ce gândești. El vrea să locuiască în inima ta. Acolo e adevăratul tu, în trăiarea ta. Dar aia sinceră.

Would you like you if you met you?

Avem liste cu ținte pe care vrem să le atingem și venim cu câte un check, mândri de ceea ce putem face noi. Și după asta?

Când rămâi doar tu cu inima ta, doar tu cu Cel sau acel ceva care este în inima ta, ți-e bine? Ți-e cald?

Kim Ung-Yong :”Am fost sus, acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo. E pustiu. Întoarceți-vă la lucrurile simple.”

Omul acesta a mers înainte gol pe dinăuntru. Normal că nu și-a găsit liniștea. Ce e trist, e că suntem noi care strigăm în stânga și în dreapta că suntem cu Dumnezeu. Really? Ori doar ne încălzim cu Dumnezeu și plecăm mai departe? Ori doar suntem cu Dumnezeu cu buzele? Ca să ne audă El? Nu poți să fii cu Dumnezeu și în același timp să ai inima neagră.

Aparențele înșală. Putem fi mai siguri de un hoț că ar returna ce a furat decât de oamenii cu inimi goale. Acum faceți legătura cu poza. Yesss. Pacea în inimile negre. Niciodată.

Isaia 29:13 “Domnul zice:”Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine și frica pe care o are de Mine nu este decât o învățătură de datină omenească

Suntem cu Dumnezeu în teorii, în datini, în învățături, în cuvinte mari și pompoase. Iar Dumnezeu își pune mâinile în cap că nicicum nu reușim să-L întâlnim. În simplitatea Lui.

Dacă inima ți-e neagră și goală, ce rost mai au restul lucrurilor pe care le deții?

Sunt atât de frumos în exterior dar nimeni nu știe că mă pierd atunci când vine vorba de identitate. Nimeni nu știe că atunci când rămân singur, fără aplauze, mă cuprinde frica pentru că am inima goală și nu am la cine apela. E rece și nu e nimeni să răspundă.

Și noi toți nu știm că din cauză că nu ne îmbrăcăm noi bine, răcim și apoi îi îmbolnăvim și pe cei de lângă noi. Și ce e mai rău decât să știi că boală ta doboară atâția oameni lângă tine?

Îmbracă-te bine! Abia după îți poți permite să ieși afară.

** A se citi de mai multe ori? #mydeepside

Rebeca Pană

Previous articleHey, you! Be still!
Next articleSânge pentru viață

Recent posts

Dragostea lui Dumnezeu

Pentru că de multe ori tindem sa uitam dragostea lui Dumnezeu nemărginită... vreau sa va pun aici câteva versete. Există versete din...

Voi sunteţi lumina lumii

13 Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este...

Provocare, bifat

Așa-i că în diferite momente din viață ne confruntam cu anumite provocări? Da...asa e!...

Dumnezeu este dragostea

Dumnezeu este Tatăl din Cer iubitor și El Își iubește copiii în mod perfect. El ne-a iubit înainte ca noi să-L fi...

Cum să simțim dragostea lui Dumnezeu

Caută pace Într-o lume haotică, ceva atât de subtil și de sacru cum este dragostea lui Dumnezeu poate...